05.08.2008
30.12.2007
Date geografice ale orasului Sannicolau Mare
Localitatea Sânnicolau Mare este cel mai vestic oraş al României şi al judeţului Timiş, fiind şi al III lea oraş ca mărime după Timişoara şi Lugoj. Este atestat documentar în anul 1247, în ,, Diplomele privilegiate regale” iar în anul 2007 împlineşte 760 de ani de existenţă documentară, dar existenţa lui, vine din timpuri mult mai vechi. Este un oraş de graniţă, având Oraşul este aşezat în S-E Câmpiei Panonice in N-V Banatului , în Câmpia joasă a Arancăi, şi pe malurile Canalului Aranca, un vechi curs al râului Mureş (în timpuri îndepărtate, acesta era navigabil) şi care î-i conferă oraşului aspecte şi fenomene asemănătoare marilor oraşe aşezate pe fluvii şi râuri, dar la un nivel redus. Pe această vatră din cele mai vechi timpuri au existat condiţii naturale prielnice şi o configuraţie a terenului adecvate desfăşurării activiţăti umane, fiind pe axa de circulaţie a Văii Mureşului, pe vechiul drum european Timişoara – Viena, şi pe axa N –S, localitatea a devenit un centru nodal important în zona cea mai vestică a României. Aşezarea sa îi conferă un potenţial natural bogat, fiind la Oraşul se află situat la intersecţia următoarelor coordonate: - coordonate geografice: paralela de 46.04'04'' (faţă de Ecuator) latitudine nordică - meridianul de 20.37'05" (faţă de meridianul GREENWICH-Londra) longitudine estică. - coordonate rectangulare : x = y = 4471, În proiecţia Gauss a hărţilor 1:25000 localitatea se înscrie în următoarea nomenclatură astfel: L34-66-C-a, L34-66-C-b, L34-66-C-c, L34-66-C-d. 1/50.000 = L – 34 – 66 – c 1/100.000 = L – 34 – 66 Localitatea are km. “ Oraşul se află la altitudinea de 80- - cota - cota 88,8 - cota 88,9 - cota 90,0 - cota 92,4 Movila Lupului la Sânnicolau Mare se întinde pe o suprafaţă de 133,92 km2, 1.55% din suprafaţa judeţuluiTimiş, iar suprafaţa construibilă este de 12.1 km2. Teritoriul localităţi se întinde pe o suprafaţă de Liniile de hotar sunt marcate convenţional prin: - semne de hotar, la sud Câmpul Bălătan, cota Localitatea, pe cursul neregulat al râului Mureş ce formează frontieră cu R. Ungaria are un număr de 4 insule (insulele 4,5,8 şi 9), stabilite prin măsurătorile din 1996, efectuate de partea română şi maghiară (din 10 în 10 ani se efectuează aceste măsurători, conform tratatului încheiat între România şi Ungaria). Linia de frontieră trece pe mijlocul şenalului navigabil acolo unde apa este mai adâncă. Aceste insule sunt dispuse astfel: - Insula nr.4 în dreptul bornei PP 78 (Prunişte), fiind de mică dimensiune. - Insula nr.5 în dreptul bornei PP 68 – 72, insula de mare dimensiune L=550 m, l=40 m. - Insula nr.8 în dreptul bornei PP 50 (în stânga Staţiei de pompare), de mică dimensiune. - Insula nr.9 în dreptul bornei PP 47 – 49, fiind a doua insulă ca mărime L=250m, l=20m. Insulele cu nr. 6 şi 7 aparţin Republicii Ungaria. De întreţinerea semnelor de frontieră (borne), răspunde administraţia locală, iar Poliţia de frontieră, răspunde de regimul juridic al frontierei de stat (cuprinde totalitatea acordurilor, tratatelor şi convenţiilor încheiate cu ţara vecină şi regulile ce trebuie respectate de cetăţenii fiecărui stat, în apropierea frontierei). Administraţia locală are în administrare un număr de 31 borne de întreţinut între PP47 – PP 78 şi borna secundară PP56/AR. Pescuitul pe râul Mureş se face sportiv, pe baza permisului de pescuit vizat de IJPF Timiş, de către partea română, iar de partea ungară, se practică pescuitul industrial. Exploatarea masei lemnoase de pe insulele din Lunca Mureşului, se face foarte redus, numai cu aprobările legale în vigoare. Suprafaţa de teren de la malul râului Mureş Hotarul oraşului se învecinează la est cu hotarul comunei Saravale la În linie dreaptă, localitatea se află la borna de frontieră ce marchează graniţa în trei direcţii a celor trei state; România –Ungaria şi Serbia-Muntenegru . Oraşul se află pe drumul european E70 (fostDN6), la 620km de km. 0 Bucureşti, la Localitatea mai are următoarele drumuri: Drumuri judeţene; - DJ.682 Deva – Arad – Sannicolau Mare – Dudeşti Vechi – Beba Veche - DJ.59C Jimbolia – Sânnicolau Mare Drumuri de ţară; - drumul spre Cheglevici la vest (cel mai vechi drum ce făcea legătura cu Szeged) - drumul spre Igriş - drumul Morii spre râul Mureş – canalul Silvia - drumul Comloşului la sud - drumul vechi al Timişoarei Oraşul are legături feroviare, fiind un nod de cale ferată, din care intră şi pleacă următoarele trenuri; spre Arad, Timişoara, Valcani şi Cenad. Oraşul are un număr de 112 străzi cu o lungime de Localitatea este împărţită în 106 cvartale în formă de: dreptunghi 70%, pătrate 20% şi 10% alte forme, şi dispune de 10 cartiere (zone), construite de-a lungul etapele sale istorice. Oraşul are aproximativ forma unui dreptunghi, cu latura mare de de Oraşul Sânnicolau Mare se înscrie în categoria oraşelor de rangul III (conform L.489/04.07.2001) cu o populaţie 13270 existând un număr de 13 naţionalităţi cu un potenţial economic dezvoltat, bazat pe investiţii străine de peste 150 milioane dolari, cu un buget anual de peste 95 miliarde lei. Într-un clasament al celor 174 de oraşe sub 25000 locuitori, Sannicolau Mare se înscrie între primele 3 oraşe. Toate datele prezentate, îi conferă oraşului rolul de centru de influenţă urbană fiind un oraş polarizator pentru localităţile din jur şi pentru cele limitrofe frontierei din Ungaria şi Serbia-Muntenegru. Zona Sannicolau Mare se înscrie în culoarul internaţional de trafic aerian, având punctul central pe localitatea Nădlag, cu 
Potentialul Natural
- structura geologică
- relieful
- clima
- hidrografia
- flora şi fauna
- solurile
Potenţialul natural stă la baza dezvoltării unei comunităţi umane în timp şi spaţiu şi se află înaintea potenţialuilui demografic şi economic.
Suprafaţa teritorială a localităţii face parte din Bazinul Aranca, fiind o componentă a Câmpiei Panonice.
Din punct de vedere al condiţiilor geologice, acestea au favorizat existenţa umană pe vatra localităţii.
Din punct de vedere litologic, acestea au favorizat irigarea terenurilor, iar ca zăcământ natural, localitatea a beneficiat de apa geotermală. Şi celelalte componente ale geologiei au favorizat dezvoltarea localităţii.
Relieful zonei cu o altitudine medie de
Întregul relieful localităţii este brăzdat de canale şi ridicături de pământ, numite huncii, iar la nord şi la sud terenul este mult mai ridicat comparativ cu terenul înconjurător. Toate aceste aspecte ale reliefului, au favorizat circulaţia persoanelor şi a mărfurilor, de
Zona oraşului se află sub influenţa centrului de presiune Azore şi sub o influienţă slabă a centrului de maxim barometru siberian, fiind o zonă cu o climă de tranziţie între clima continentală şi cea oceanică, cu o temperatură normală de 10,80C.
În general clima din zonă se găseşte sub influenţa combinată a climatului continental şi mediteranian, având o nuanţă mai pronunţată mediteraniană, fapt ce a avut un efect benefic dezvoltării zonei.
Precipitaţiile sânt în general îndestulatoare pentru dezvoltarea plantelor, iar vânturile ating tăria medie între 2.5-3.00 m/sec.
Condiţiile climatice au favorizat de-a lungul timpului dezvoltarea localităţii din punct de vedere demografic şi economic.
Hidrologia în zonă este rezultatul acţiunilor combinate ale factorilor climaterici, hidrografici, morfologici şi geologici.
Morfologia terenului a influienţat adâncimea şi drenajul apei freatice, factorii climatici şi hidrografici au influienţat alimentarea, drenarea şi variaţiile nivelului apei freatice, iar factorul geologic a determinat existenţa stratului freatic şi a straturilor acvifere de adâncime, favorizând dezvoltarea agriculturii.
Având apa freatică la o adâncime de 4 –
Amenajarea întregului bazin al Arancăi şi al teritoriului oraşului, a favorizat această zonă, devenind accesibilă pe toate direcţiile. Pe vechiul Drum al morii, către râul Mureş, în perioade vechi existau amplasate mori pentru măcinat cereale, de unde se obţinea materia primă pentru oameni şi animale.
Învelişul biotic al suprafeţei teritoriului localităţii, prin componenţa şi extensiune, a influienţat puternic existenţa şi activitatea locuitorilor. El, a avut şi are un rol deosebit în viaţa comunităţii, deoarece continuă să asigure esenţa alimentaţiei prin produse vegetale şi animale şi mai contribuie ca materie primă pentru industrie.
Alte formaţiuni vegetale cu rol benefic sânt păşunile şi fâneţele folosite pentru creşterea animalelor, iar plantaţiile de duzi existente până în anul
În evidenţă astăzi mai sunt terenuri destinate ca izlazuri şi fâneţe, pentru creşterea animalelor, existând şi păşuni amenajate lângă fermele agrozootehnice de stat şi apoi privatizate.
Lumea animală a oferit fie resurse de hrană, fie de sprijin în transporturi. În epoci îndepartate, în această zonă, oamenii î-şi asigurau prin vânătoare cantităţile necesare de carne, grăsime, tendoanele fiind folosite la cusutul pieilor şi blănurilor, pentru îmbrăcăminte sau acoperitul locuinţei.
În perioada actuală, vânatul există insuficient, iar vânătoarea este organizată legal (în oraş existând o filială de vânătoare).
Animalele de tracţiune şi transport au avut un rol decisiv în dezvoltarea localităţii, care s-a aflat pe drumul de caravană încă din timpul romanilor şi apoi pe drumul comercial care lega Transilvania de-a lungul văii râului Mureş, cu Occidentul. Aici era un loc de popas al diligenţelor, poştalioanelor şi căruţelor, având destinat un teren denumit ,,Pământul poştalioanelor cu
Existenţa râului Mureş şi a Arancăi, au creat în zona localităţii, mari posibilităţi pentru oamenii ce aveau nevoie de peşte, în special după revărsări, formându-se lacuri pline cu stuf şi peşte.
După modernizarea sistemului hidrotehnic, aproape toate canalele erau pline cu peşte, raci şi broaşte, devenind pentru mulţi cetăţeni ca pasiune – pescuitul, în oraş existând peste 400 de pescari cu permise de pescuit.
O altă preocupare majoră a cetăţenilor, până în anul
Fertilitatea naturală a solului a constituit un factor de atractivitate în procesul de formare şi constituire a comunităţii pe această vatră. Din timpurile străvechi, pământul acestei zone a fost fertil, asigurând atât hrana oamenilor şi animalelor, cât şi comercializarea produselor, fie prelucrate, fie ca materie primă.
Influienţa şi acţiunea în timp a factorilor pedogenetici (relief, rocă, climă, hidrografie), ca şi intervenţia omului prin importante lucrări hidroameliorative începute cu mai bine de 200 de ani în urmă, au determinat existenţa unei cuverturi de sol de o accentuată complexitate şi diversitate.
Prin aplicarea unei tehnologii moderne de prelucrare a pământului, în perioada 1960 – 1990 se asigura materia primă pentru industria locală, dar şi pentru alte zone ale ţării şi chiar pentru export în fostele ţări socialiste ( legumicultura se efectua pe o suprafaţă de peste
După o perioadă de stagnare, 1990 – 1997, pământul fiind împropietărit, începe ca prin forme asociative, această bogaţie să-şi recapete valoarea, exemplul cel mai elocvent, este apariţia investitorilor italieni şi germani în agricultura din zonă.
Din punct de vedere geologic, zona se înscrie în activitatea neotectonică ce s-a format după colmatarea Mării Panonice, ducând la formarea de noi falii cu acţiune tehtonică de valoare mică.
Caracterul profund şi activ al faliilor, care separau blocurile tectonice, este dovedită şi de existenţa apelor termale , minerale, a gazului de sondă şi a ţiţeiului.
Din punct de vedere neotectonic, zona face parte din Grabenul Sannicolau Mare în vest. În această zonă s-au produs şi este posibil să se mai producă cutremure de natură tectonică, în care adâncimea, depăşeşte
În zona oraşului, de-a lungul vremii sunt consemnate un număr de 7 cutremure. În 1879 şi 1931 s-au produs cutremure având intensitatea de 4 grade pe scara Mercali, cu epicentrul în zona localităţii, fără a, avea însă urmări grave. Se mai resimt cutremure în zonă, de intensitate mai mică, având epicentrul în zona Bancloc. Acest fapt a făcut ca toate construcţiile şi obiectivele din zonă să nu depăşească înălţimea de 2 – 5 nivele şi cu o fundaţie mare (exemplul Castelului Nako şi Biserica Catolică).
Relieful din zona localităţii, de-a lungul vremii fiind foarte variat datorită mlaştinilor şi revarsărilor de ape, a îngreunat mult dezvoltarea economică. Abia după 1716 prin elabolarea ,,Planului de modernizare a Banatului” emis de Curtea Imperială din Viena, relieful în zona localităţii suferă transformări prin acţiunea umană astfel: în 1816 se construieşte digul pe malul stâng al râului Mureş, se amenajează canalul Aranca şi alte lucrări hidrotehnice, ceea ce a costat timp, vieţi omeneşti şi imense cheltuieli financiare (fiecare comună avea stabilită o poţiune de dig de realizat).
Condiţiile climatice, cu toate că de-a lungul timpului au favorizat zona, sunt perioade de timp, când temperaturile sunt mari vara fără precipitaţii şi sunt perioade când umiditatea depăşeşte limitele normale.
Reţeaua hidrografică a zonei a funcţionat bine până în 1990, având în funcţie toate staţiile de pompare a apei, iar după 1990 acestea nu mai functionează, fapt ce face ca apele din stratul de suprafaţă să ajungă la adâncimi mai mari, ducând la obţinerea unor producţii agricole slabe.
Un prim semnal de repunere în funcţiune, îl va da firmele italiene care lucrează pământul, punând în funcţiune sistemul de irigaţii, ajutaţi şi de statul român.
La ora actuală sistemul hidrotehnic doar reglează apele ce provin din ploi, care în ultimii ani şi aceasta a fost foarte puţine. Lipsa apei potabile subterane de sub vatra oraşului, a făcut ca pentru asigurarea localităţii cu apa necesară, aceasta să fie adusă din localitatea Sânpetru Mare, de la
Nefolosirea apei geotermale pentru tratamentul balnear al cetăţenilor, fie din lipsa de fonduri, fie din cauze subiective, reprezintă o mare pierdere pentru oraş. La ora actuală, apa geotermală se foloseşte în amestec cu apa rece la cele două ştranduri pe timp de vară şi ca agent termic în aparatele de contracurent din punctele termice.
Învelişul biotic al zonei, cu toate că a fost favorabil, a îngreunat unele activităţi economice, datorită neaplicării raţionale a protecţiei mediului înconjurător.
Defrişarea definitivă a pădurii Zăbrani, de
Exploatarea neraţională a Luncii Mureşului, a lăsat urme adânci , dar în perspectivă este posibil ca aceasta să fie declarată ,,Rezervaţie naturală”.
Zona localităţii, pe timpul verii, se confruntă cu o invazie masivă de ţânţari, care provin de pe canalul Aranca, ce depozitează multe reziduri din cauza neântreţinerii. Dacă acest canal ar fi modernizat şi amenajat, oraşul ar semăna cu marile oraşe aşezate pe râuri şi fluvii, şi ar fi unul din cele mai frumoase oraşe de câmpie. Existenţa rozătoarelor provoacă multe daune, care printr-un program bine coordonat de dezinsecţie, dezinfecţie şi deratizare, s-ar putea reduce substanţial. Un factor care a dus la distrugerea terenurilor agricole este culrura de cânepă, însă din 1990 aceste culturi nu se mai cultivă, datorită falimentului fabricii de cănepă. Folosirea excesivă a îngrăşămintelor chimice, insecticidelor, pesticidelor, pentru a obţine recolte cât mai mari, au sărăcit pământul de conţinutul organic, atât de necesar plantelor, pe o durata mai mare de timp.
Cu toate aceste restricţii prezentate, oraşul cu oamenii săi şi-a orientat întotdeauna dezvoltarea economică, inclusiv cea industrială, spre acele sectoare care fac posibilă folosirea forţei de muncă din zonă. Prin întreţinerea, folosirea şi protejarea potenţialului natural la standarde europene, localitatea şi teritoriul său pot deveni o zonă extrem de atrăgătoare pentru orce investitor sau turist ce ne vizitează oraşul -- totul depinde însă de oamenii acestei vetre străbune.
Fundamentul constituit din şisturi cristaline şi roci eruptive este fragmentat in locuri de mişcările epirogenetice la care a fost supus. Depozitele terţiare se caracterizează litologic prin predominarea sedimentelor marno-argiloase (miocene) şi celor nisipoase (pliocene). Câmpia Banatului reprezintă jumătate din Câmpia Vestică cu o altitudine între 75
Din punct de vedere geologic, Câmpia Arancăi are ca bază fundament carpatic cristalin acoperit de o cuvertură sedimentară. În Câmpia Arancăi apar o serie de roci de suprafaţă precum aluviuni recente (nisipuri, pietrişuri mici, mâluri), peste care apar nisipuri dunificate şi roci lutoargiloase ce conduc la stagnarea apelor meteorice şi la împiedicarea inundaţiilor (27). Din punct de vedere al structurii geologice, oraşul Sannicolau Mare se suprapune unei formaţiuni din era terţiară şi anume neogen . În urma forărilor fântânilor arteziene pe teritoriul oraşului la adâncimi de până la aproximativ
Teritoriul este amplasat în Câmpia Mureşlui care este formă tipică de subsidenţă fluvio-lacustră, cu văi puţin adânci cu albii părăsite rezultate în urma regularizării cursurilor de apă şi a desecării cu latitudine cuprinsă între 80-
În fapt perimetrul studiat se află
-lunca Mureşului, care este cea mai tânără formaţiune de relief aflată în extremitatea N a arealului, prezentând lăţimni reduse de la câteva zeci până la câteva sute de m. relieful caracteristic este reprezentat de grinduri cu zone depresionare, cu văi părăsite, slab estompate, chiar dacă în prezent, o parte din luncă a fost scoasă de sub influenţa inundaţiilor prin lucrări de îndiguire :
-câmpia joasă a Arancăi, unde panta foarte redusă a reliefului a determinat meandre foarte puternice prin părăsirea albiilor şi crearea de alte cursuri cu noi sedimentări. Varietatea formelor de relief (alternanţă de grinduri, belciuge, privaluri, ;popine, microdepresiuni presărate cu martori de eroziune din vechea câmpie formată pe materiale loessoide), este mai mare pe traiectul curgerii vechilor văi
-câmpia înaltă a Vingăi situată în extremitatea estică domină câmpia joasă prin înălţime şi diferă de aceasta datorită fiabilităţii materialelor loessoide fapt pentru care văile şi-au adâncit foarte mult albiile meandrate în loess, explicânduse, astfel, adâncimea mare a fragmentării reliefului.
Limita de nord include lunca Mureşului, de la nord de Periam în aval, iar limita de sud-est trece printre râurile Aranca şi Galaţca, urmărind o mică diferenţă de nivel, pe curba de
Câmpia Arancăi este o câmpie joasă subsidentă de luncă şi de divagare în formă de con, cu punctul de inserţie pe cotul de 90° al Mureşului la nord de Periam (27).
Altitudinea dominantă a câmpiei este de 80-
Oraşul este aşezat în câmpia joasă a canalului Aranca. Aceasta este în general plană doar uşor fragmentată, ca rezultat al eroziunii apei din perioada când Mureşul a mai putut revărsa, (în prezent nu mai este posibil), şi al depunerii neuniforme de material aluvionar .
Pe teritoriul oraşului se află nişte ridicături care au direcţia SV-NE, ce se continuă spre comuna Saravale. Cea mai importantă dintre aceste „hunci” (ridicături) se află pe fosta linie de hotar între oraşul Sannicolau Mare şi fosta comuna Sannicolau German (în prezent încorporată oraşului) la sud de drumul Dudeştii Vechi – Tomnatic şi se numeşte Hunca Farchii . Cea mai importantă resursă naturală este apa geotermală ce se întrebuinţează în sere , la topitoriile de cânepă şi la încălzitul locuinţelor .
În cadrul oraşului Sânnicolau Mare s-a creat cea mai mare reţea hidrografică din ţară astfel că toată suprafaţa agricolă este compartimentată şi înconjurată de canale de irigaţii şi de desecare cu mare eficienţă în producţia agricolă .
Circulaţia vestică persistă atât în perioada rece cât şi în perioada caldă a anului şi se caracterizează prin ierni blânde cu precipitaţii lichide.
Circulaţia polară este determinată de ciclonii din nordul Oceanului Atlantic şi se caracterizează prin scăderi de temperatură, nebulozitate accentuată şi precipitaţii sub formă de averse, iar iarna ninsorile sunt însoţite de intensificări ale vântului.
Circulaţia tropicală determină ierni blânde şi cantităţi însemnate de precipitaţii iar vara o vreme instabilă cu averse şi descărcări electrice.
Temperatura aerului –Temperatura medie anuală este de
--Temperaturile medii sezoniere sunt următoarele: primăvara
--Temperaturi medii lunare sub
--Amplitudinea termică medie anuală este de
Temperaturile extreme sunt importante pentru adaptarea unor măsuri de protecţie în sectoarele în care este nevoie. Temperatura maximă absolută s-a înregistrat la 6 iulie 1956:40,50C, iar temperatura minimă absolută s-a înregistrat la 13 februarie 1935:-
-Numărul zilelor de iarnă (temperatura maximă <
-Numărul zilelor tropicale (temperatura maximă >
Precipitaţiile atmosferice -Cantitatea medie anuală este de 535,3 mm/an .Cantitatea maximă anuală a fost de 757 mm/an în anul 1955,iar cantitatea minimă de precipitaţii a fost de 464mm/an în anul 1961.
-În cursul unui an, cele mai bogate precipitaţii cad în luna iunie (69,5mm), iar cele mai reduse în luna februarie(29,1mm).
-Pe anotimpuri precipitaţiile se repartizează astfel : primăvara
Cantitati medii lunare de precipitatii
Cantitati medii lunare si multianuale de precipitatii (2002) (12)
Stratul de zăpadă - Iarna este de obicei mai săracă în zăpadă, solul fiind acoperit în medie 30 de zile /an, din care 15 zile în luna ianuarie. Iarna
Vânturile-Vânturile dominante sunt cele din vest şi nord -vest, care aduc precipitaţii sub formă de averse şi cele de sud -est, care sunt uscate.
-În luna iunie domină vântul de nord- vest ce are o pondere de 25% din totalul vânturilor; în luna septembrie domină vânturile de sud- est cu o pondere de 21,5% iar vântul de sud are cea mai scăzută frecvenţă şi bat mai ales în lunile aprilie şi mai.
- Frecvenţa medie anuală oscilează între 1,2- 3,1 m/s iar viteza medie cea mai mare este de 3,8 m/s.
Staţia Meteo a localităţii a funcţionat între anii 1928 – 1948, reluată activitatea în 1953 – continuând în prezent
Colectorul principal al Câmpiei Aranca este Aranca, ce se varsă în Tisa. Canalul Aranca este instalat pe fostele albii ale Mureşului şi dispune de un areal de divagare înainte de îndiguire. Izvorăşte din lunca Mureşului, de
Canalul Aranca traversează Sannicolau Mare şi avea în trecut ca scop evacuarea apei din terenurile inundate, fiind lărgit şi adâncit în anii 1959 şi 1960. Pe teritoriul oraşului are o lungime de 10km si
În regiunea Aranca apa freatică contribuie la excesul de apă din sol, dar numai până la adâncimea de
Întreaga suprafaţă a oraşului şi chiar a împrejurimilor este apărată împotriva inundaţiilor, a apelor râului Mureş de digul ce însoţeşte Mureşul, având o siguranţă de cel puţin 1m faţă de apele maxime ale Mureşului .
Râul Mureş străbate judeţul Timiş prin partea sa nordică pe o lungime de
De-a lungul timpului canalul Aranca a fost colectorul principal al câmpiei Aranca deoarece solul din teritoriul câmpiei a fost sub influenţa directă şi accentuată a apelor de suprafaţă şi subterane ceea ce a făcut să aibă un proces de geneză şi evoluţie cu totul caracteristic.
Aranca izvorăşte din lunca Mureşului de
Canalul Aranca trece prin mijlocul oraşului Sânnicolau Mare şi a fost canalizat începând cu anul 1888 după inundaţiile din primăvara aceluiaşi an. Începând cu anii 1887-1894 s-a construit sistemul hidrotehnic Aranca ce cuprinde şi suprafeţe teritoriale ale oraşului pentru a deservi o suprafaţă de 98,4 km2. Sistemul a funcţionat până în anul 1919 când bazinul Aranca a fost dezmembrat cu actuala frontieră.
Canalul Aranca are o lungime de
Canalul Aranca în localitate este traversat de opt poduri şi trei podeţe, iar în afara oraşului de poduri la intersecţia de canale şi drumuri. Canalul are legătură cu râul Mureş prin două canale reversibile, pe fiecare fiind amplasate câte o staţie de pompare (28)
Are o lungime de
Râul Mureş este şi apa de frontieră pe o lungime de 22,50km. între km. Fluvial ,,0” şi km. Fluvial 22+
Mureşul formează hotarul de nord al teritoriului oraşului şi graniţă cu Republica Ungară pe o distanţă de
Canalul Mureşanul (Mureşelul), este un afluent al Arancăi, ce izvorăşte din lunca Mureşului, ulterior, acesta fiind amenajat ca şi canal de irigaţii.
În timpuri îndepărtate, trecea prin faţa cetăţii Morisena, fiind al doilea obstacol natural de aparare al cetăţii, împreună cu Aranca.
Mureşelul, are o lungime de
Canalul Silvia este un canal construit în cadrul sistemului hidrotehnic, fiind un canal principal de distribuţie a apei pompate de la staţia de pompare de pe râul Mureş, borna PP55. Are o lungime de
Celalalte 73 de canale principale şi secundare de pe teritoriul oraşului, sunt de dimensiuni reduse, şi formează împreună sistemul hidrotehnic Sannicolau Mare din Sistemul hidrotehnic Aranca.
FLORA ŞI FAUNA
Activităţile umane au produs modificări majore în fizionomia covorului vegetal prin extinderea terenurilor agricole şi diminuarea vegetaţiei naturale.
În Câmpia Arancăi se întâlnesc elemente de floră similare cu cele ale întregii Câmpii de Vest dar aici apar mai multe specii (în Banat există circa 21.000 de specii reprezentând 2/3 din flora ţării). Elementele din cadrul Câmpiei Aranca au diverse obârşii geografice precum: europene, euroasiatice, balcanice, mediteraneene şi circumpolare.
Fauna este de tip central european cu elemente submediteraneene, cu pătrunderi şi amestec de specii venite din nord, sud şi vestul ţării. Asociaţiile faunistice sunt specifice silvostepei şi pădurii de stejar.
Fauna stepei şi silvostepei se caracterizează prin prezenţa rozătoarelor precum popândăul (Citellus citellus), hârciogul (Cricetus cricetus), iepurele de câmp (Lepus europaeus), iar dintre păsări: turturica (Streptopelia turtur), privighetoarea (Luscina megarhznchos), prepeliţa (Coturnix coturnix) şi potârnichea (Perdix perdix).
În lunca Arancăi şi în mlaştinile din jurul oraşului trăiesc numeroase specii de raţe sălbatice, gâşte, stârci între care ţigănuşul (Plegadis falcinellus), buhaiul de baltă (Bombina bombina), iar dintre animalele cu blană preţioasă apare vidra (Lutra lutra).
Fauna de pădure e reprezentată prin căprioară , vulpe, iepure şi veveriţă, iar dintre păsări sunt aceleaşi prezente şi în stepă şi silvostepă.
Fauna piscicolă prezentă în canalul Aranca şi în Mureş cuprinde somnul pitic (Silurus glanis), crapul (Cyprinus caprio), ştiuca (Esox lucius), carasul (Carassius auratus gibelio), ţiparul (Angiullo) şi obleţul ( Atburnus alburnus).
În funcţie de aceste caractere şi de formele geomorfologice, solurile se împart în două grupe :solurile de luncă şi solurile de terasă. Solurile din cadrul acestei grupe sunt formate exclusiv pe aluviuni şi au evoluat sub influenţa directă a apei freatice. În cadrul acestei grupe se deosebesc mai multe tipuri genetice de soluri.
Lăcoviştele ocupă suprafeţe destul de mari în zona administrativă a oraşului, mai ales în lunca Mureşului şi a canalului Aranca. Se întâlneşte mai ales lăcoviştea propriu–zisă cu variaţiile asfaltoidă, plumburie si brună, iar pe suprafeţe mai mici lăcoviştea salinizată şi lacovişti cernoziomice .
Sărăturile cuprind solonceacuri, soloneţuri şi solodiu cu diferite forme de creştere .
b) Solurile de terasă ocupă aproape în întregime terenurile mai ridicate. În cadrul acestei grupe apar mai multe tipuri genetice .
Cernoziomul cafeniu ce ocupă o suprafaţă de
Toate aceste soluri se caracterizează prin intense procese de degradare, iar procesele de salinizare ale acestor soluri nu se produc la suprafaţă, ele având loc la o adâncime de 3-
În cadrul oraşului Sânnicolau Mare grupa solurilor de luncă ocupă circa 35%, iar grupa solurilor de terasă circa 65%. Din punct de vedere agricol sunt soluri uşor de lucrat şi foarte productive, în afară de cele salinizate şi lăcoviştile. De asemenea sunt irigabile solurile cafenii şi ciocolatii şi cernoziomul brun, dar care se irigă doar cu cantităţi mici de apă fiind la început de degradare .
Influenţa şi acţiunea în timp a factorilor pedogenetici (relief, rocă climă, hidrologie,), ca şi intervenţia omului prin importantele lucrări hidroameliorative începute cu mai bine de 200 ani în urmă, au determinat existenta unei cuverturi de sol de o accentuată complexitate şi diversitate.
Prin gruparea unităţilor de teren U.T. din cartograma alăturată rezultă următoreale tipuri dominante de soluri:
2. Cernoziomuri cambice 19-24 (gleizate, vermice, sărăturate): 5%
3. Soluri brune eumezobazie, 25-43 (molice, gleizate, sărăturate): 16 %
4. Lăcovişti, soluri gleice şi soloneţuri 44-63: 5%
5. Vertisoluri, 64-74 (gleizate, sărăturate): 8 %
7. Asociaţii de vertisoluri cernoziomuri şi soloneţuri 701-720: 20%.
Terenul agricol al comunei se constituie din următoarele folosinţe: arabil10.768.0 ha, păşuni
Referotor la încadrarea în clase de calitate (fertilitate), pentru categoria de foflosinţă “arabil”, a terenurilor agricole se prezintă astfel: cl. I
Factorii limitativi care grevează asupra calităţii pământului în această zonă sunt dimensionaţi de fenomenul de sărăturare severă-moderată (salinizare 0,15% din suprafaţă şi alcalizare 0,29%) şi sărăturare redusă (salinizare 7,09%şi alcalizare 18,13%) de continutul reudus în humus (7.27%), de textura argiloasă (moderată 20.22% şi redusă 45.69%) şi de tasare (severă 11,39%, moderată 10,43%, redusă 52,63%).
Ameliorarea şi valorificarea potentialului productiv al pământului se pot realiza în condiţiile abordării integrate a măsurilor hidroameliorative cu cele agropedoameliorative şi culturale curente care vor viza asigurarea unui regim aerohidric în sol la parametri optimi de funcţionalitate, cât şi prin introducerea de noi sisteme tehnologice de conservare şi de adaptare a tehnologiilor culturale curente la specificul condiţiilor pedoclimatice
LECTIE DE ISTORIE SI EDUCATIE
EXTRASE DIN MONOGRAFIE
„Adevărul nu se pierde niciodată în lume,iar oamenii acestei localităţi sunt datori să-l cunoască, pentru că dacă se despărţeau
La întrebarea contelui Nako Alexandru dacă acceptă titlul de „consilier aulic imperial” pentru a nu mai candida la alegerile parlamentare din
Am dorit ca aici la graniţă să avem un altar naţional sfânt şi curat, unde sufletul românesc să îngenunche, aici
(Ministru culturii-Octavian Goga – in1925 la dezvelirea bustului marelui poet national M.Eminescu – Sânnicolau Mare,primul bust ridicat dupa Unirea din 1918)
O graniţă se apără cu un corp de armată sau cu statuia unui poet alături de inimile tuturora. Aţi ales pe cel mai tare, aţi ales poetul.
(Ministrul culturii Octavian Goga – la dezvelirea bustului lui M. Eminescu 1925).
Cântecul este o portiţă către libertate.
Deviza lui Bella Bartok era: „Cântă-mi şi-îţi zic frate”.
Cugetare BELA BARTOK:
„Ideea mea călăuzitoare,este ideia fraternităţii popoarelor”
CORUL DOINA
Pe cerul nostru Doina a fost stea,
Mai lucitoare printre stele-o mie,
Părinţii noştrii au crezut în ea,
Noi vom slăvi-o până în vecie”
În focul luptei pentru libertate,
Acum un veac şi jumătate strămoşii au luptat,
Un cor şi-au înfinţat pentru dreptate,
Şi cu succese l-au încununat.
Trăieşte Doina mare sărbătoare,
Un veac şi jumătate de melodii colindă sus,
În cântec la hotarul de-apus,
Înalţă steag Sânnicolau Mare
„ Îndemn ca oamenii cu ştiinţă din Sannicolau Mare, să continuie să scrie această istorie a oraşului, mult mai frumos şi plăcut, despre acest loc minunat” Avocat SCHREYER VICTOR (Monografia tradiţională a1909Sannicolaului Mare).
CORULUI DOINA – 146 de ani de existenţa
„Reprezentant al neamului ce s-a născut creştin
Biserica ţi-a fost şi mamă şi lăcaş
Inmănuchind tezaurul spiritual, sublim
N-ai părăsit adevăratul tău făgaş.
La, al cântului izvor m-am adăpat din tine
Şi am simţit dulceaţa ce o poţi da
Şi acum când împlinesc un veac jumătate şi mai bine
Ţi-aduc modestul meu prinos, în cinstea ta.”
,,SĂNĂTATE, VIRTUTE ŞI CULTURĂ”
Un distins american din Saint Paul,dupa un spectacol de exceptie in 1902, surprins de claritatea şi frumuseţea vocii lui Lipovan, îl întreabă: „Domnule Lipovan, unde aţi făcut conservatorul şi cu ce profesor?”, la care întrebare Lipovan răspunde ferm: „Am făcut Conservatorul
DIN IMPERIUL AUSTRO-UNGAR
Împăratului Iosif al II lea
Spusele Împăratului Iosif al II lea, al Austro – Ungariei, către mama sa Maria Tereza, după ce a vizitat localitatea în anul 1768, erau „LIEBE MAMA EST IST AUSSER DEM SENTMIKLOSER KAMARAL DISTRICT ALLEN AM HUNDE(29), prevăzând localităţii un viitor strălucit, ceea ce se va realiza peste timp
Aici sunt meşteri iscusiţi şi buni.Dacă ar exista şi în celelălate oraşe ale ţării asemenea meşteri pricepuţi, am putea concura şi depăşi şi produsele americanilor, dar aşa se vede, că şi aici sepăstrează proverbul ,,De cele mai cinstite femei nu se vorbeşte nimic” adăugând, că nu reclama ci calitateaproduselor, duce la reclama bunurilor produse.(Din cuvântul trimisului Ministrului de industrie de
AUSTRIA SI GRISELINI
În anul 1776, un ofiţer de Stat major, vizitând Banatul, în raportul său către Împarăteasa Maria Terezia spunea; ,,Aici economul seceră de 20 de ori mai mult decât seamană”Iar istoricul Griselini a afirmat;,,Fertilitatea acestui teritoriu, întrece de multe ori, orce ţară din Europa”.
NAPOLEON BONAPARTE
,,Daţi-mi numai câteva batalioane de aceşti români (bănăţeni) şi voi bate cu ei toată Europa” a spus Împăratul Napoleon – după bătălia de
Sannicolau Mare is Romania’s most western town, located at
The city’s total area is of
The yearly average temperature is of 12˚C. In January the average temperature is of -8˚C.
Summers are long and warm and the average temperature exceeds 21˚C. Autumns are longer than springs. The average rainfalls are of 538.8 mm/year.
According to the information supplied by the 1992 census, the town has a population of 13089 people. The population consists of: 9608 Romanians, 1388 Hungarians, 770 Germans, 599 Serbians, 407 Bulgarians, 256 Gypsies, 13 Slovaks and 1317 other nationalities.
In 1992 there were 4383 houses, out of which private persons own 3413 and 932 are state owned.
The population changed in the last 3 centuries, as following:
In 1810 there were 2282 Catholics.
In 1815 there were 4213 Catholics.
In 1825 there were 2951 Catholics, 9800 Orthodox people, 230 Protestants of Augsburg confession, 32 Protestants of Helvetica confession and 272 Jews
In 1836 there were 8303 inhabitants.
In 1843 there were 4205 Catholics, 10900 Orthodox people, 231
Protestants of Augsburg confession, 90 Protestants of Helvetica confession and 349 Jews.
In 1846 there were 4208 Catholics, 10010 Orthodox people, 3 Eastern
or Greek-rite Catholics, 234 Protestants of Augsburg confession, 79
Protestants of Helvetica confession and 361 Jews, 532 without
confession.
In 1848 there were 4009 Catholics, 5656 Orthodox people, 300 Eastern or Greek-rite Catholics, 315 Protestants of Augsburg confession, 63 Protestants of Helvetica confession and 302 Jews, 591 without confession .
In 1853 there were 4372 Catholics, 5578 Orthodox people, 286 Eastern or Greek-rite Catholics, 176 Protestants of Augsburg confession, 66 Protestants of Helvetica confession and 375 Jews.
In 1855 there were 4575 Catholics, 5598 Orthodox people, 287 Eastern or Greek-rite Catholics, 183 Protestants of Augsburg confession, 69 Protestants of Helvetica confession and 388 Jews.
In 1865 there were 4707 Catholics, 6624 Orthodox people, 560 Eastern or Greek-rite Catholics, 320 Protestants of Augsburg confession, 25 Protestants of Helvetica confession and 369 Jews .
In 1875 there were 4497 Catholics, 5600 Orthodox people, 770 Eastern or Greek-rite Catholics, 245 Protestants of Augsburg confession, 140 Protestants of Helvetica confession and 368 Jews.
In 1883 there were 5164 Catholics, 4202 Orthodox people, 987 Eastern or Greek-rite Catholics, 213 Protestants of Augsburg confession, 28 Protestants of Helvetica confession and 535 Jews.
In 1886 there were 5271 Catholics, 4208 Orthodox people, 987 Eastern or Greek-rite Catholics, 224 Protestants of Augsburg confession, 31 Protestants of Helvetica confession and 538 Jews.
In 1910 there were 2122 houses and out of the 4599 active inhabitants, 1217 were involved in industry or were craftsman [25.9 %], 351 were working in commerce and banks,
In 1913 there were 4289 Catholics [and another 1647 Germans in Nemet], 4299 Orthodox people, 755 Eastern or Greek-rite Catholics, 127 Protestants of Augsburg confession, 141 Protestants of Helvetica confession, 454 Jews and 64 of other confessions.
In 1922 there were 4289 Catholics and another 1647 Germans in Nemet.
In 1943 there were 4818 Catholics, 6287 Orthodox people, 693 Eastern or Greek-rite Catholics, 149 Protestants of Augsburg confession, 113 Protestants of Helvetica confession.
In 1972 there were 7265 Romanian, 2545 Germans, 1334 Hungarians, 745 Serbians, 222 other nationalities.
SURSA
Capitolul VIII si X din Monografia orasului
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
